Poveste de dragoste

Daca sunteti in cautarea unei povesti de dragoste inedite, o poveste de iubire ce a fost sau ar fi putut fi, ati ajuns in locul potrivit. O buna prietena a mea, deja cunoscuta in mediul online (scrie pe un blog de trei ani), a publicat o poveste de dragoste care pe mine m-a lasat cu gura cascata si m-a facut sa imi doresc sa citesc mai mult, tot mai mult... Pentru ca blogul ii consuma tot mai multe resurse, pentru ca isi doreste ca povestile pe care le scrie sa fie cu adevarat apreciate, va invita sa cititi o poveste de dragoste (clic pe link) ce incepe intr-un camp de margarete si se termina intr-un dormitor...

Ce se scrie pe un blog

Desi nu scriu prea des pe acest blog, intalnesc la tot pasul intrebari de genul: ce se scrie pe un blog, ce sa mai scriu pe blog, idei pentru blog etc. Imi vine sa le strig tuturor verde in fata: de ce v-ati mai facut bloguri daca nu aveati nimic de spus, nimic de povestit, nimic de explicat? Eu nu reusesc sa imi fac timp pentru a scrie pe blog, ca idei am cu duiumul si daca nu am le fabric pe loc, ca doar nu am trait degeaba pe acest pamant. Oirce intamplare banala, orice aventura, orice discutie poate deveni lejer articol pe blog, daca vrei cu adevarat. In cuvinte poti pune rapid tot ce iti trece prin cap si o poti face in asa fel incat oamenilor sa le placa ceea ce ai scris si sa te mai caute si maine pentru ceva nou. Credeti ca e greu? Eu spun ca nu-i deloc greu sa scrii pe blog si nici sa gasesti idei pentru a stii ce sa mai scrii pe blog. trebuie doar sa iti placa, sa iti doresti sa faci asta.

Taranul tot taran ramane!

Taranul tot taran ramane! Asta a fost reactia mea cu ceva timp in urma si va voi povesti imediat din ce motiv mi-am adresat aceasta "urare de bine". De sarbatori m-am intalnit cu niste prieteni veniti in vizita in tara (ei locuiesc acum intr-o tara occidentala, bine dezvoltata). Printre altele, mi-au adus cadou o chestie, ca habar nu am nici in acest moment daca poarta vreun nume si care ar putea fi acela. M-am uitat la chestie, am multumit, am pus-o pe un dulap si acolo a incremenit. Ca asa sunt eu uneori, cam taran din fire, desi m-am nascut si am crescut in oras. :)))

Aventura cu un viteaz, un destept si un modest

Din cand in cand ma apuca iar pofta de a scrie pe blog. In astfel de momente imi promit ca ma voi tine de el, ca voi posta cate ceva macar o data pe saptamana, indiferent ce alte treburi m-ar tenta in afara internetului. Uneori, cam o data pe an, chiar reusesc sa imi tin promisiunea vreme de cateva zile, dupa care iar uit, iar imi gasesc alte preocupari si las deoparte blogul. Astazi este una dintre zilele in care am de gand sa scriu, sa reactivez acest blog despre care eu credeam ca e aproape mort, iar google considera ca e destul de bun, din moment ce imi trimite in continuare vizitatori si imi acorda ceva puncte la autoritatea paginii.