joi, 29 octombrie 2015

Rate pe apa

S-a intamplat sa ajung undeva prin Moldova, intr-un sat uitat de lume. Pe garla ce taia in doua satul am vazut o multime de carduri de rate si gaste. M-am intrebat cum de nu le fura nimeni si cum de stiu sa se intoarca seara acasa. Au ras satenii si mi-u spus ca stiu. Nu imi puteau explica. Nu se fura, caci toata lumea are si toata lumea se teme de pedeapsa divina. Asta inainte se sa afle ca niste conationali de-ai nostri au mancat lebedele care inotau pe un lac in strainatate. Acum sunt plecat din tara. Am avut iar ocazia ca vad carduri de pasari pe apa. Nimeni nu le fura. Dar nici nu va spun unde este facuta poza, ca nu cumva din intamplare sa ajunga pe aici persoanele nepotrivite. :)))
Doamnelor si domnilor, rate pe apa! :)))

Greutatea ideala la femei

Stiti care este greutatea ideala la femei? Nu voi intra acum in dezbateri despre ceea ce inseamna ideal si cine sunt cei care il definesc. Voi spune doar ca, intr-o discutie cu un amic foarte tanar (20 de ani), am ramas surprins afland ca el stie "din surse sigure" si este convins de adevarul spuselor sale, ca femeia ideala ar trebui sa aiba cu 20 de kilograme mai putin decat are la inaltime dupa virgula. Stiu, ma exprim ca naiba. Pot exemplifica pentru a ma face inteles. 
IDEI GRESITE:
Daca o femeie are 1, 70 metri, greutatea ei ideala ar trebui sa fie, dupa spusele amicului meu, de 70-20, adica 50 de kilograme. 
Daca o femeie are 1,63 m, greutatea ei ideala ar trebui sa fie, tot in opinia amicului meu, de 63-20, adica 43 de kilograme.
Consider ca este gresit si chiar periculos. O femeie care are 1, 70 m si 50 kg e slaba si urata, departe de a atinge perfectiunea. 
APROXIMATIV CORECT:

joi, 8 octombrie 2015

Am plecat!

Am plecat! Incepand de astazi imi voi petrece cel putin un an prin strainatate, in incercarea de a-mi inbunatati viata, de a-mi urma visul si de a-l vedea implinit. Nu am de gand sa povestesc pe blog (deocamdata) despre planurile de viitor pe care le am. Doresc numai sa consemnez momentul in care m-am urcat in autocar pentru a strabate o jumatate de Europa pana la locul unde voi munci si voi trai. Am sustinut intotdeauna ca limba tarii spre care plec este imposibila pentru un om normal, nascut in Romania. Spre amuzamentul familiei mele, pentru a induce lumea in eroare si a-i face pe toti sa creada ca imi pot stalci limba in halul acela pentru a ma face inteles, repet nume de orase, de fotbalisti cunoscuti, de politicieni. Toata lumea rade in hohote. Sunt convinsi ca ma voi descurca oricum, indiferent daca pot sau nu sa vorbesc limba respectivei tari. Deocamdata sunt in tara, abia am trecut de Campina, dar ma indrept plin de sperante si de planuri catre oviata noua, pe care o doresc mult mai buna.