Mult timp nu am dat nici o importanta monitorului in care priveam cand scriam pe blog, cand citeam o carte sau un articol, cand ma uitam la fotografiile postate pe facebook de prietenii mei. Credeam ca e acelasi lucru daca ai un monitor de tip vechi, unul dintre primele tipuri aparute sau niste monitoare led de calitate, cum aveau prietenii baiatului mei. De cate ori veneau pe la noi se mirau de monitoarele noastre antice si ne intrebau cum de mai putem vedea ceva pe ele, cum de nu ne deranjeaza si nu ne enerveaza felul in care distorsioneaza imaginile. Neavand cu ce sa comapr, le spuneam ca imaginile sunt ok, ca le vad bine si ca ma multumesc cu harbul meu de monitor. Asta pana in ziua cand unul dintre acesti baieti s-a decis sa isi schimbe monitorul led de calitate pe care il avea cu unul de o calitate net superioara. I-a facut baiatului meu cadou monitorul ramas pe liber. Atunci am vazut cat este de mare diferenta dintre un monitor vehci, antic si de demult (hi, hi, nu e greselaa, ci doar gluma aceasta repetitie) si acele monitoare led de calitate despre care imi tot vorbisera ei.
Nu știu ce va fi, nu știu cum va fi, dar timpul are răspuns la toate. Ce rost are descrierea, dacă deja sunteți aici?
joi, 21 ianuarie 2016
luni, 18 ianuarie 2016
Mai multe detalii despre videochat
Videochat. Un domeniu despre care multa lume se fereste sa vorbasca, cu toate ca are un succes nebun in aceasta era super tehnologizata. Pana la urma, oferta apare atunci cand exista cerere, nu-i asa? Poate ca ar trebui sa nu mai facem atat pe scandalizatii si sa ne lasam semenii in pace, sa practice orice meserie isi doresc, iar pe ceilalti sa ii lasam sa faca ce doresc cu timpul si cu banii lor. Pana la urma, fiecare dintre noi munceste ca sa castige un ban si e liber sa faca orice ar dori cu acel ban, fie ca alege sa ii cheltuie pe mancare, pe carti, pe plimbari prin strainatate, pe haine, pe masini, pe parfumuri sau pe discutii purtate prin intermediul videochat-ului. Unii inca se simt datori sa ii apere pe ceilalti de diverse, uitand ca suntem in secolul 21, ca toleranta si intelegerea aproapelui ar trebui sa aiba alte conotatii, sa fie altfel privite, ca ne-am indepartat de mult de evul mediu si de rigorile impuse pe atunci de catre cei care erau la putere. Nu spune nimeni ca trebuie neaparat sa facem videochat sau sa beneficiem de ceea ce videochat-ul ofera, insa daca printre noi exista oameni pe care acest domeniu de activitate ii bucura si le aduce multumire, haideti sa ii lasam in legea lor, sa isi traiasca viata asa cum vor, fara sa ne araatam oripilati si sa dam cu pietre dupa ei.
Magazin online cu haine de dama
Sunt atat de multe magazine cu haine de dama in online, incat bietele fete si femei nu stiu incotro sa isi mai indrepte ochii si atentia. Fiecare dintre ele incearca sa isi atraga clientele cu cate o reducere, o promotie, un program de fidelizare, asa cum stim toate. Cu toate astea, numarul lor ramane in continuare foarte mare si femeilor le este greu sa se decida de unde sa cumpere. Iata din ce motiv vreau sa scriu astazi pe blog despre un magazin online haine de dama, www.dyfashion.ro/, ca toata lumea sa afle despre el, sa intre pe linkul din aceasta postare, sa studieze ofertele, sa admire produsele pe care le au spre comercializare si, de ce nu?, sa isi comande ceea ce le atrage atentia. Este vorba despre looktoramagazin.ro, un site pe care l-am descoperit de curand si care m-a convins sa ii trec mai des pragul datorita faptului ca ofera transport gratuit (la comenzi de peste 300 de lei), ca ofera 14 zile in care te poti razgandi daca ceva te nemultumeste la produsul ales, comandat si primit, plus ca ofera suport online si consultatie 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamana, adica non stop.
Iarna in imagini - Tablou pe panza
Mi-a trecut prin cap in aceasta dimineata sa ma folosesc de pozele facute iar in zapada pentru a face un tablou mare. Am inteles ca ar exista posibilitatea de a le scoate pe panza, nu pe hartie, insa habar nu am unde si cum se realizeaza acest lucru. Daca stie cineva, il rog sa lase mai jos un comentariu. m niste poze dragute, de care suntem tare mandri si pe care am dori sa le vedem incadrand una dintre fotografiile oastre, toate contopite intr-un tablou din care iarna, in imagini superbe, sa ne zambeasca alb.
Magazinul adrenco.ro
Suntem in plina renovare a casei si deja cunoastem toate magazinele din oras si de pe net din care pot fi cumparate materialele necesare unei asemenea lucrari. Pentru ca suntem o familie total atipica, dupa spesele prietenilor nostri, am inceput renovarea imediat dupa Craciun si inca nu am terminat-o. In parte pentru ca avem si alte treburi importante de facut, in parte pentru ca suntem puturosi, iar in parte pentru ca e nevoie de bani atunci cand vrei sa faci schimbariprin casa. Noi facem totul asa cum ne vine pe moment si nicidecum dupa un plan prestabilit pe care sa il urmam orbeste. De exemplu, zilele trecute am plecat prin oras sa ne uitam dupa niste gresie si ne-am intors acasa cu vopsea lavabila si o vaza draguta de pus in biblioteca. Probabil va dati seama cam cum stau treburile in casa noastra. Ieri planuisem sa dam cu vopsea lavabila pe holul de la baie, acolo unde am facut o noua aerisire ce comunica cu subsolul. In schimb, am ales sa jucam pana tarziu in noapte rentz cu niste prieteni. dar stim exact de unde ne putem comanda materiale de constructie si finisaj pentru perioada urmatoare. E vorba despre magazinul adrenco.ro, ca sa nu mai iesim din casa. In acest fel ne asiguram si ca nu ne lasam tentati de alte lucruri de prin magazine si cumparam strict ceea ce ne trebuie.
vineri, 15 ianuarie 2016
Izolatii pentru la bloc
S-a intors sotul meu din Germania cu doar cateva zile inainte de Craciun. Statuse prea putin pentru a putea face, din banii castigati acolo, lucrurile seriose pe care le visam. Nu aveam nici un plan maret, asa ca primul lucru a fost sa mergem la cumparaturi pentru a umple frigiderul. Am petrecut zile de vis, cu distractie multa si oboseala pe masura. Dupa sarbatoarea de Sfantul Stefan m-am decis sa bag rufe la spalat si atunci mi-am amintit. De zece ani traiam un cosmar, adica din ziua cand m-am mutat in acest bloc. Nu stiu daca arhitectul care l-a proiectat era beat sau nebun, dar a construit blocul in asa fel incat jumatate dintre apartamente nu au aerisire la baie decat printr-o fanta mica pe unde circula un strop de aer ventilat intre subsol si partea de sus a blocului. Atat. Cum mama zmeilor sa poti aeri o baie prin crapatura aceea, mai ales ca in dreptul apartamentului nostru niste isteti au blocat tunelul care ducea la subsol. I-am spus sotului meu ca aceasta este urgenta si asta vom face cu banii pe care i-a adus din strainatate. Zis si facut.
Am intrat pe site-ul www.e-izolatii.ro,
Animatori pentru petreceri de copii
Ma uit la ceea ce inseamna in anul 2016 o petrecere pentru copii, compar cu ceea ce insemna pe vremea cand eram eu copil, si tot felul de regrete incep sa imi dea tarcoale. Nu pot spune ca nu am avut o copilarie frumoasa. Ar fi o ipocrizie din partea mea. Nu mi-a lipsit nimic. Ai mei au avut grija sa imi ofere tot ceea ce imi trebuia, ba chiar mai mult de atat de multe ori. Cu toate astea, de cand ma stiu am refuzat sa imi serbez ziua de nastere, sa chem copii in casa si sa fac mare petrecere. Poate ca de vina era timiditatea. Sau poate canu imi placea felul in care se desfasurau candva petrecerile. La ora pranzului soseau copiii. Fiecare dintre ei avea in mana un pachetel care continea, invariabil, o carte si un tricou sau o pereche de sosete. Preturile lor erau intotdeauna sterse cu pixul, caci nu era de bonton ca sarbatoritul sa vada cat a costat cadoul. Copiii erau imediat invitati la masa. Un aperitiv, uneori o friptura, apoi sosea momentul emotionant al tortului adus din frigider de mama sarbatoritului.
marți, 8 decembrie 2015
Descriere
Discut cu sotia mea la telefon. Ii spun ca am vazut intr-un magazin niste cizme foarte frumoase pentru ea. Imi raspunde cu entuziasm: si eu am vazut niste cizme frumoase in picioarele unei fete, in autobuz. Erau maro. Maro sunt si cele vazute de mine, iubita. Da, dar astea aveau niste cureluse fine petrecute peste glezne. Exact asa sunt si cizmele din magazinul acesta. Ei, nu-mi spune ca erau si scurte, putin urcand deasupra gleznei, cum erau cele din pucuiarele fetei. Ba da, chiar asa, niste cizme scurte. Ce coincidenta uimitoare! Fa-le poze, sa vad! imi spune sotia. Daca sunt asa cum imi imaginez, sa stii ca vreau sa mi le cumperi. M-am chinuit sa i le descriu pe cat de bine m-am priceput. Suntem la aproape 2000 de kilometri unul de celalalt. Cat de mare sa fie coincidenta? Cat de bine poti face o descriere prin telefon? M-am grabit sa fac pozele si sa le trimit. Dezamagita, sotia mi-a spus ca nu seamana nici pe departe cu cizmele pe care le vazuse ea. Nici urma de coincidenta, nici urma de talent la descrierea
marți, 1 decembrie 2015
Colectionari de vaci
Probabil stiti ca exista barbati care obisnuiesc sa colectioneze vaci, dar nu despre ei am de gand sa vorbesc astazi. Nu-i treaba mea daca unora le plac femeile grase sau puturoase, caci acestea sunt numite, intr-un mod destul de urat, vaci. Eu vorbesc pur si simplu despre obiecte care reprezinta animalul numit vaca sau care au imaginea acestui animal. Niste prieteni de familie colectioneaza de ani buni diverse obiecte care au legatura cu vacile: perne in forma de vaca, bibelouri, brelocuri, cercei, magneti de frigider si altele, toate avand legatura cu vaca. Din motive care nu au legatura cu pasiunea prietenilor mei, incepand de astazi devin si eu colectionar de vaci. De obiecte care reprezinta animalul numit vaca. Intr-o zi probabil ca voi povesti pe larg despre aceste motive.
joi, 12 noiembrie 2015
Sperante
Fiecare dintre noi are sperante in viata. Se spune ca speranta moare ultima si ca oamenii care aleg sa renunte la viata o fac cand au senzatia ca nu mai exista sperante. S-a intampla ca zilele trecute sa ies o fuga prin oras. Cu aceasta ocazie am facut o fotografie (apropos, daca doriti sa urmariti un blog de fotografii, clic aici) care ma fascineaza in continuare si despre care am simtit nevoia sa scriu cateva cuvinte pe blog. Se pare ca nu doar oamenii au sperante, ci si natura, in uimitoarea ei pofta de viata. Iata un copac pe care oamenii l-au ciuntit, lasandu-l fara crengi, ca un om caruia i-au fost amputate mainile. Plante agatatoare au profitat de durerea si neputinta lui pentru a-si croi drum spre inalt. Credeti ca s-a speriat? Nicidecum! Imediat ce a prins o raza de soare si o picatura de apa, copacul s-a hranit cat de mult a putut, facand astfel posibila nasterea unor noi ramurele, care probabil anul viitor vor fi mult mai mari, mai viguroase, mai pline de speranta in viitor. Sa nu va pierdeti niciodata speranta. Chiar si cand cerul pare intunecat, undeva dincolo de perdea exista o luminita, o speranta ce asteapta sa incalzeasca inimi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

