vineri, 30 martie 2012

ALEGETI VOI PRIMUL TITLU

      Nu stiu ce titlu sa-i pun,asa ca am sa aleg partea usoara si am sa va las pe voi sa va dati cu parerea cam ce titlu i-ar trebui,iar eu voi alege.Sau mai bine nu,voi face un concurs,iar cel mai interesant titlu va fi premiat cu mii de multumiri din partea vinovatului acestui blog.

      Deci sa-i dam drumul!
      Sa fi fost acum vreo 21-22 de ani,dar stiu cu siguranta ca era 5 decembrie,pentru ca il asteptam pe Mos Nicolae.Ziua care pentru fiecare copil este frumoasa si plina de bucurii pentru mine s-a transformat intr-un dezastru,intr-o trauma pe care o resimt si acum si nu pot uita ziua in care s-a intamplat si persoana care m-a tradat.In acea seara friguroasa de iarna(presupun ca era friguroasa,desi eram in casa,la caldura,pentru ca la varsta aia nu prea aveam ce sa caut pe afara),obosit si plin de sudoare dupa o zi de curatat si lustruit bocancii,apare in camera mea persoana ce pana atunci avea sa fie cel mai bun prieten,cea mai frumoasa fiinta,mai pe scurt o zeitate.Nici prin gand nu imi trecea ca venise cu planul diabolic deja pregatit,asa ca eram foarte entuziasmat ca in sfarsit o intalnesc.Nu a durat nici o fractiune de secunda de la intrarea ei in camera si am fost in bratele celei ce mai tarziu ,la aflarea vestii ca m-a tradat,s-a transformat pentru doua secunde din inger in demon.Acum sigur va intrebati cine era aceasta persoana sau daca deja v-ati dat seama,ei bine,am sa va confirm.Da,era mama mea.Mama,care in acea seara mi-a explicat prin vorbele ei foarte dulci ca deja am crescut marisor si nu ar fi indicat sa mai folosesc biberonul,altfel Mosul nu va mai veni la mine,pentru ca el nu vine la baietii care sunt mari ,dar inca beau din biberon.Dupa zeci de minute de necogieri si plansete am picat(dupa parerea mea de atunci-total eronata de altfel)la un acord.Eu nu voi folosi biberonul in acea seara(doar ca sa-l pacalesc pe Mos Nicolae),il voi piti,iar a doua zi voi putea servi din nou laptic din el.I-am evacuat din camera pe toti cei care erau treji,fara sa stiu ca sacalul(care deja isi intrase in rol)se prefacea ca doarme.Dupa minute de explorari am gasit locul potrivit pentru a-mi ascunde comoara:sub taburetul ramas mostenire de la tataie.Dupa toate aceste aventuri,cumulat cu munca depusa toata ziua,am adormit.La prima ora m-am trezit,dar nu cu gandul la superbele daruri(de care nici n-am vrut sa aud),ci pentru a-mi recupera pretioasa mea comoara,biberonul.Dar prea tarziu!Dezastrul se intamplase:comoara disparuse si nici pana in ziua de azi nu am primit-o inapoi.Multe zile de chin si suparare au urmat,dar nu am de gand sa va mai plictisesc si cu acestea.Insa un lucru este cert:pentru mine speranta este tot ce conteaza,caci cu speranta de a-l regasi am trait 21-22 de ani si cred ca am ajuns pana la urma sa depasesc aceasta trauma si sa nu ma mai gandesc la el,la ceea ce a fost biberonul meu.
      Cat pe-aci sa uit:sacalul,cel mai mare spion intalnit vreodata de mine,era tatal meu.

2 comentarii:

  1. doamne ce trauma.prin cate ai trecut.eu m.as lupta sa.mi recuperez comoara oricat de tarziu ar fi.chiar si dupa 20 ani.incearca sa vorbesti cu sacalul poate miroase vreo urma a comorii
    .daca nu du te la dan diaconescu ca el sigur rezolva cazul.

    RăspundețiȘtergere
  2. te-a facut ca la carte :)).
    titlul ar trebui sa fie:
    pierdut biberon, il declar null
    :))

    RăspundețiȘtergere