luni, 24 februarie 2014

Mai usor cu vreo trei ganduri

Dupa o lunga perioada in care nici timpul, nici increderea in sine nu prea mi-au fost prieteni, m-am hotarat sa revin la o mai veche idee, cea de a mai scrie din cand in cand pe blog.
Ce voi scrie inca nu stiu, dar de un singur lucru sunt sigur: ca nu veti gasi aici nici o viitoare opera literara. De ce? Pentru ca cel mai probabil voi scrie doar despre mine si nu sunt nici pe departe vreun mare scriitor.

Voi scrie despre viata, iar singurul lucru frumos din ea sunt familia si vreo doi prieteni, pentru ca de..., au avut altii grija sa imi fure bucuriile si imi dea inapoi cateva fire de par alb, aparute cam devreme, cateva riduri, de care sigur nu aveam nevoie la 28 de ani, si, ce este mai important, multe indatoriri si putine privilegii.

Dar nu, sa nu intelegeti gresit! Nu ma vait, ci doar ma descarc. si, pana la urma, de ce m-as vaita, caci si eu sunt unul dintre cei peste 20 de milioane care vad, inghit si prefera sa mearga mai departe, in loc sa faca ceva, consolandu-ma cu ideea ca oricum, singur nu as putea reusi. 

Acum, ca m-am descarcat, voi primi cu bratele deschise miile de injuraturi care imi vor fi adresate din cauza atitudinii pe care o am, convins de faptul ca undeva, in adancul constiintei, se mai regaseste o farama din luptatorul care ar fi trebuit sa fiu. O farama care asteapta, de fapt, o scanteie pentru a face din nou, activ, vulcanul, vulcan care de atata greu si indurerare, asteapta sa erupa. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu