Lumea e plina de oameni buni, insa printre ei se strecoara uneori si neseriosi pe care nu poti pune nici o baza, in care nu te poti increde niciodata. Unul dintre acesti oameni neseriosi este prietenul meu din copilarie. E baiat bun, saritor, glumet, insa nu se poate tine de cuvant si asta ma enerveaza maxim. Nu, nu il barfesc, ba chiar din contra. Scriu acest articol cu el privind peste umarul meu la felul in care tastez si la cuvintele care se astern docile pe foaia alba a acestui nou articol. Amandoi ne dorim o viata mai buna, mai usoara, mai altfel si asta e un lucru normal pe care orice om si-l doreste, nu-i asa? Cu ceva timp in urma ne-am decis sa plecam amandoi in strainatate, sa muncim macar pentru o perioada acolo, sa vedem cum stau treburile si daca avem sanse sa ne mutam definitiv din tara. Am facut planuri, am cautat joburi, am gasit, am fost la interviu. Eu, ca prietenul meu a spus DA pana in ultima clipa, dar nu a ajuns la interviu. Eu mi-am urmat drumul ales, am terminat de facut actele, am semnat contractul, mi-am cumparat biletul de drum, mi-am facut bagajul. El nu. In timp ce eu imi verific bagajele pentru a vedea daca am pus tot ce imi trebuie, el se uita
la mine cu regret. Da, eu voi pleca, iarel va continua sa munceasca aici pe o nimica toata, sa se intrebe de la un salariu la altul de unde mai face rost de bani. Asa patesc oamenii neseriosi, care una spun si alta fac. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu